#1. Strângerea mâinii

Obiceiul de a strânge mâna cuiva a apărut încă în antichitate. Conform istoricilor, Salmanasar al III-lea, un rege asirian din secolul al IX-lea î.Hr., apare într-o ilustrație dând mâna cu un lider babilonian. În condițiile în care nu avem alte date mai vechi decât această perioadă, putem considera că este prima strângere de mână din istorie.

Acum rămâne să analizăm care era scopul acestei strângeri de mână. Trebuie să precizăm faptul că strângerea mâinii nu a avut mereu aceeași semnificație pe care o cunoaștem noi astăzi. În trecut, era o modalitate foarte bună pentru a demonstra că nu ești înarmat. Cel mai probabil, principalul scop al strângerii de mână dintre Salmanasar al III-lea și liderul babilonian a fost, în primul rând, din motive de siguranță.

Odată cu trecerea timpului, obiceiul s-a păstrat. Abia în secolul al XVII-lea strângerea mâinii a devenit un mod de a saluta pe cineva.

#2. Obiceiul de a-i ține cuiva pumnii

Trebuie să susții examenele de bacalaureat sau ai un concurs de poezie, probabil că ai auzit de expresia „îți voi ține pumnii”. La fel ca și în cazul strângerii de mână, acest obicei apare încă în antichitate, de la luptele dintre gladiatori. Aici trebuie să precizăm că impăratul era cel care dicta regulile. În cazul în care împăratul își îndrepta degetul mare înspre el însuși sau în jos, cel învins în luptă, adică gladiatorul, trebuia să moară. Gladiatorul scăpa de moarte doar în cazul în care împăratul își îndoia degetul.

Bibliografie

1. Matthias Edbauer, Cultură generală: 3000 de întrebări și răspunsuri, traducere din limba germană de Doina Fischbach, editura Niculescu, 2004.

2. https://uzp.org.ro/22273/salutul-de-unde-vine-obiceiul-de-a-strange-mana-cuiva/